Provérbios 25

¹ Iată încă vreocîteva din Pildele lui Solomon, strînse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. –

² Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. –

³ Înălţimea cerurilor, adîncimea pămîntului, şi inima împăraţilor sînt nepătrunse. –

⁴ Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales.

⁵ Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. –

⁶ Nu te făli înaintea împăratului, şi nu lua locul celor mari;

⁷ căci este mai bine să ţi se zică: ,,Suie-te mai sus!“ decît să fii pogorît înaintea voivodului pe care ţi -l văd ochii. –

⁸ Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, cînd te va lua la ocări aproapele tău. –

⁹ Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia,

¹⁰ ca nu cumva, aflînd -o cineva, să te umple de ruşine, şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă. –

¹¹ Un cuvînt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere de aur într'un coşuleţ de argint. –

¹² Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. –

¹³ Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce -l trimete: el înviorează sufletul stăpînului său.

¹⁴ Ca norii şi vîntul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. –

¹⁵ Prin răbdare se înduplecă un voivod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase.

¹⁶ Dacă dai peste miere, nu mînca decît atît cît îţi ajunge, ca să nu ţi se scîrbească şi s'o verşi din gură. –

¹⁷ Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască. –

¹⁸ Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. –

¹⁹ Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătează, aşa este încrederea într'un stricat la ziua necazului. –

²⁰ Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cîntă cîntece unei inimi în nenorocire. –

²¹ Dacă este flămînd vrăjmaşul tău, dă -i pîne să mănînce, dăcă -i este sete, dă -i apă să bea.

²² Căci făcînd aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti. –

²³ Vîntul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mîhnită. –

²⁴ Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît să locuieşti într'o casă mare cu o nevastă gîlcevitoare. –

²⁵ Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr'o ţară depărtată. –

²⁶ Ca o fîntînă turbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. –

²⁷ Nu este bine să mănînci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. –

²⁸ Omul care nu este stăpîn pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.