Provérbios 21

¹ Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. –

² Omul socoteşte că toate căile lui sînt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. –

³ A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decît jertfele. –

⁴ Privirile trufaşe şi inima îngîmfată, această candelă a celor răi, nu este decît păcat. –

⁵ Planurile omului harnic nu duc de cît la belşug, dar celce lucrează cu grabă n'ajunge de cît la lipsă. –

⁶ Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă sînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. –

⁷ Silnicia celor răi îi mătură, pentrucă nu vor să facă ce este drept. –

⁸ Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.

⁹ Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît cu o nevastă gîlcevitoare într'o casă mare. –

¹⁰ Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n'are nici o trecere înaintea lui. –

¹¹ Cînd este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept: şi cînd se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. –

¹² Cel neprihănit se uită la casa celui rău, şi vede ce repede sînt aruncaţi cei răi în nenorocire. –

¹³ Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga. –

¹⁴ Un dar făcut în taină potoleşte mînia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mînie. –

¹⁵ Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru ceice fac răul este o groază. –

¹⁶ Omul care se abate dela calea înţelepciunii, se va odihni în adunarea celor morţi. –

¹⁷ Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. –

¹⁸ Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. –

¹⁹ Mai bine să locuieşti într'un pămînt pustiu, de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. –

²⁰ Comori de preţ şi untdedelemn sînt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte. –

²¹ Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. –

²² Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor, şi doboară puterea în care se încredeau. –

²³ Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. –

²⁴ Cel mîndru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngîmfării.

²⁵ Poftele leneşului îl omoară, pentrucă nu vrea să lucreze cu mînile. –

²⁶ Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie. –

²⁷ Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, cu cît mai mult cînd o aduc cu gînduri nelegiuite. –

²⁸ Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă. –

²⁹ Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. –

³⁰ Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n'ajută împotriva Domnului. –

³¹ Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. –