Provérbios 29

¹ Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. –

² Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. –

³ Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. –

⁴ Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. –

⁵ Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ supt paşii lui. –

⁶ În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. –

⁷ Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s'o priceapă. –

⁸ Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mînia. –

⁹ Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. –

¹⁰ Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. –

¹¹ Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. –

¹² Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. –

¹³ Săracul şi asupritorul se întîlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,

¹⁴ Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. –

¹⁵ Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. –

¹⁶ Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. –

¹⁷ Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. –

¹⁸ Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! –

¹⁹ Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. –

²⁰ Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. –

²¹ Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. –

²² Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. –

²³ Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. –

²⁴ Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic. –

²⁵ Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n'are dece să se teamă. –

²⁶ Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.

²⁷ Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.